Afaceri în stil moldovenesc (nu, nu e despre vin)

Fără a divulga date personale, dar (cu mândrie) o clientă a unui magazin de cadouri a comandat pentru soțul ei de 75 de ani baloane „cu inscripția sex”. Deși poate fi doar o urare. Dar…

Primul nas, cum spun somelierii, – invidie albă.

Unii chiar știu să trăiască… O afacere frumoasă și cereri interesante!

Al doilea nas – îndoieli. Nici la noi nu e chiar atât de rău.

În contabilitate, contrar părerii larg răspândite, nu te plictisești niciodată: legislația se schimbă în fiecare an, uneori chiar la mijlocul anului, iar în cazuri speciale – pe data de douăzeci și opt! Apoi explici în zece feluri diferite:

• cum se calculează salariul (angajaților) și de ce iar plătim atâtea impozite (directorului);
• de ce factura electronică nu poate fi trimisă pur și simplu prin poștă sau prin curier (cumpărătorului);
• cum s-a întâmplat că pe cardul de business au ajuns mai puțini bani decât au plecat din cont (directorului);
• de ce rapoartele se depun în ultima zi (antreprenorilor la început de drum);
• cine e de vină (lui Herzen), ce e de făcut (lui Cernîșevski) și cine l-a ucis pe Kennedy (agentului Mulder).

Și alte întrebări frecvente din rubrica noastră „Întreabă contabilul”.

Sunați-ne

Unii oameni care nu cunosc contabilitatea îndeaproape (printre care eram și eu acum cincisprezece ani) cred naiv că în această profesie e multă matematică și puțin contact cu oamenii.

Totuși, încă în manualul din anul întâi scrie negru pe alb că prima știință care stă la baza contabilității este filosofia.

Cât despre importanța relațiilor, a bătutului la ușile diferitelor instituții și a altor „bucurii” ale comunicării cu tot felul de funcționari, nici nu mai încep.

Așa că degeaba spun business-coach-ii că profesia noastră va dispărea odată cu apariția supercomputerului: în Moldova, cel puțin, chiar și pentru un cip în mijlocul frunții va fi nevoie de o adeverință pe hârtie. De la resurse umane. Cu ștampilă.

Așadar, al treilea nas – în vânt! Mai avem de luptat.